The Mono Jacks – Ușor distorsionat review


The Mono Jacks revin cu primul album compus în totalitate în limba română, după un album și un EP în limba engleză: “Ușor distorsionat” se numește.

Și este chiar așa, un produs indie alternativ neagresiv ca sunet, menit să prezinte “o realitate, a noastră, a tuturor, pe care de cele mai multe ori însă o privim uşor distorsionat prin lentilele proprii” după cum spuneau chiar membrii trupei.

Vestea că The Mono Jacks scot album în limba română m-a surprins puțin pentru că mi se pare că Doru este între puținii îndreptățiți din peisajul muzical românesc să cânte în limba engleză.

Omul are o dicție și o claritate în voce venite parcă “de acolo”, de la ei. Dar e clar că cei “de acolo” de la ei nu au ochi (sau urechi) pentru noi, astfel că trecerea la limba română a devenit logică. 

La urma urmei, chiar și concertele din străinatate ale trupei sunt adresate tot românilor de acolo.

Dar vocea lui Doru sună la fel de bine chiar și în limba maternă, iar albumul este o surpriză plăcută.

Spun asta pentru că după mai multe schimbări de componență era posibil ca trupa să își piardă din identitate și să ajungă în altă direcție decât cea de la începuturi, însă nu e cazul.

Cât de distorsionat?

Și pe acest album, vocea lui Doru este cea care iese în față, cu alternări de letargie/agonie și cu momente de forță și putere, completate de același Doru prin riff-uri de chitară care te bântuie și se țin după tine chiar și după ce ai pus stop la melodie.

Pentru că da, pe lângă fapul că are o voce excelentă, Doru e și un chitarist foarte bun. Nu mă înțelegeți greșit, The Mono Jacks nu e one man band, și ceilalți membri își fac treaba, însă e clar că e greu ca cineva să-i ia fața lui Doru într-o trupă din România. 

Vinde tot, nu ne trebuie nimic
Mergem unde vrei

Încredere
Fără credință
E multă putere
În neputință

Sunt versurile cu care acest album m-a cucerit înainte de lansare. Sunt de pe melodia “Un sfert de secundă”, promovată încă din luna ianuarie.

1000 de DA pentru “1000 de DA”

O altă melodie ce nu are cum să treacă neobservată e “1000 de DA” o melodie ruptă parcă din repertoriul AB4.

Un apel la rebeliune, un mesaj direct și deloc distorsionat ce în alte vremuri putea să devină imnul puștanilor de liceu de prin TNB sau Romană.

Acum naiba știe ce se mai ascultă, dar pe mine mă trimite fix în vremurile alea, când chiuleam de la școală, ascultam AB4, OCS, Coma sau E.M.I.L. Cu ocazia asta am reascultat “Gepila” și “Nu-ți fă griji”, ambele compuse de Doru cu AB4, iar “1000 de DA” e clar în rând cu ele, poate chiar mai bună.

Nu mă întrerupe
Nu ești bun de nimic
Nu purta blugii rupți
N-ai înțeles nimic

Nu mă face de râs
și nu lua notă mică
Lumea întreagă oare ce o să zică?

Nu face prostii
Nu vorbi peste mine!
Nu vorbi neîntrebat
Nu e bine.

Nu-ți lăsa părul lung
Nu te întoarce târziu
N-ai să reușești când eu n-o să mai fiu

Vreau o mie de DA pentru fiecare nu
Vreau o mie de DA pentru fiecare nu
Vreau o mie de DA!

“Aici începe totul. Aici se și termină”

Acum incepe totul“, e melodia cu care se deschide albumul. Chiar sper să fie un nou început pentru trupa asta.

După ‘n’ schimbări de componență și chiar și un time out ce părea definitiv, Doru pare să-și fi găsit călăuza, iar Mono Jacks să fie o ocupație constantă și nu doar un proiect trecător.

Melodia “Imperfect” ridică o întrebare perfect legitimă: “Între perfectul simplu și simplu imperfect eu ce o să aleg?” Chiar nu știu, dar îmi place mult forța degajată de această melodie.

A patra melodie de pe album, “Stai“, e prima melodie de dragoste de pe album. Melancolie marca Doru Trăscău, nu are cum să nu te pătrundă melodia asta și să nu te ducă cu gandul în toate direcțiile.

Instrumentalul îmi aduce aminte de o melodie de pe primul album, “What do you know”, poate e chiar o continuare a poveștii de acolo.

Pe melodia “Unde ești“, Doru face apel din nou la divinitate, după melodia “We’re getting older” de pe primul album. E poate cea mai diferită melodie de pe album, atât ca sound cât și ca versuri.

De această dată avem chiar parte de o conversație cu Dumnezeu. “Eu îți iau, TU îmi dai/ Și ne-om socoti mai târziu, în rai”. Asta dacă om ajunge acolo. 🙂

Urmează două melodii lente, letargice, de stare, “Ține-mă de mână” și “Uneori” ce nu îmi spun mare lucru. Cred că pregătesc parcă terenul pentru energia transmisă de unul dintre hit-urile acestui album, melodia “1000 de DA“, despre care scriam mai sus.

O fi un vis” e o clasică Mono Jacks, cu un riff subtil și ritm sacadat și cu continuare din ce în ce mai alertă, până la punctul culminant.

Pe repeat, până la “Infinit”

Albumul se încheie cu “Infinit” și e chiar o melodie ce ar putea dura la nesfârșit! E o melodie de dragoste, cu rime frumoase, cu atmosferă, cu stare, cu melancolie, cu un riff hipnotic și cu un gingaș solo de final.

Inspirată alegere pentru incheierea albumului și alegerea mea pentru un următor single.

Pe mine mă bucură mult albumul ăsta și sper să aibă succesul pe care îl merită, atât cât se poate în condițiile din România.

Puteți asculta un preview pe Bandcamp și chiar să îl CUMPĂRAȚI de pe Apple Music, Google Play, Deezer sau Spotify.

Share
Email this to someoneShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook
Share
Email this to someoneShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *